Tradiţiile, obiceiurile şi datinile sunt cele specifice văilor Someşului, Şieului, Bârgăului şi SăIăuţei în special, cele caracteristice Transilvaniei, în general. Unele se interferează cu cele ale Maramureşului, Telciu aflându-se la o departare nesemnificativă, cca. 17 km de Săcel, prima localitate la intrarea în Ţara Voievozilor, dinspre Romuli şi pasul Şetref.

Cele mai importante obiceiuri şi datini sunt: Obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou, Obiceiuri de Paşti, Obiceiuri de Bobotează, Nunta în Telciu, Ginarsul- un vechi obicei al telcenilor, Obiceiuri de înmormântare, Obiceiuri de Rusalii, Aldămaşul – un vechi obicei al pământului, Îmbrânzitul oilor, Obiceiuri la botez: “prima scaldă”, Sărbătoarea Sânzienelor, Obiceiuri de sărbatorire ale unor Sfinţi, Sărbători de peste an sau anotimpuri, “Berea” – un obicei de demult, “Focul viu”, Zăpada mieilor, Îngroparea anului la Monument.

Obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou

Cel mai frumos obicei de Crăciun este colindatul. Se colindă pe la ferestre sau la uşa în pridvor, înainte de a se intra În casă.

În prima seară de Crăciun se colindă, de regulă între familii cu grad de rudenie apropiate. A doua şi a treia seară se merge la alte familii, pe la prieteni şi prietene.

Se servesc sarmale, cozonac, prăjituri, ciorbe uşoare, cârnaţ de porc, călbaş (cartaboş), tobă, costiţe fierte în zeamă de varză acră. Cei care beau mai mult, consumă zeamă de varză acră.

De Crăciun şi Anul Nou se împodobeşte de regulă în majoritatea caselor Pomul de Crăciun, care se îmbrăca înainte cu petele colorate, cu mere, nuci, pere, bomboane argintate, iar după 1960 cu beculeţe, ghirlande, lumânări, artificii, globuri colorate.

Obiceiuri de Bobotează

Se iese la apa cu praporii de la biserică. Se sfinţesc apele curgătoare. În Telciu, de regulă, se iese la Podul cel Mare. Participă sute şi sute de oameni. Doi băieţi tineri costumaţi în straie ţărăneşti duc Icoana Mântuitorului botezat În apa Iordanului. Printre altele preotul spune: “Firea apelor s-a sfinţit şi Iordanul s-a Întors Înapoi!”.

Obiceiuri de Paşti

De cu noapte se merge la Biserică şi se ia într-un pahar anaforă. Înainte de servitul mesei se ia anafora, spunând de 3 ori “Hristos a înviat!”, iar un alt membru răspunde “Adevărat a Înviat!”, apoi se schimbă rolurile. Fetele şi feciorii, dar şi vârstnicii se spală cu apă într-un lighean, în care se pune ou roşu pentru a fi puternici şi frumoşi. De Paşti nu se merge deloc la crâşmă. Sărbătorile de Paşti, de regulă se fac În familie. Se servesc ouă roşii, drob de miel, supă de miel cu tarhon, friptură de miel, pască, cozonac, turtlţe, sarmale ş.a.

Copiii umblă pe la case după ouă. Obiceiul se numeşte “în pciez”. Este o întrecere între copii să adune cât mai multe ouă roşii, colorate şi împcistrite.

Nunta În Telciu

Nunta în Telciu, ca de altfel în aproape toate satele Năsăudului şi Bistriţei cuprinde un complex de obiceiuri care însoţesc căsătoria. Mireasa şi mirele sunt protagoniştii care împreună cu părinţii şi naşii au rolul marcant în pregătirea şi desfăşurarea nunţii.

Nunta este un eveniment al marii bucurii nu numai în familia tinerilor, ci şi în cadrul obştii săteşti, a întregului sat, fiindcă la majoritatea nunţilor sunt invitate o mare parte a familiilor satului. Înainte, acum 200-300 de ani, până pe la începutul anilor 1910-1920 invitaţiile se făceau verbal. Mirele şi cu mireasa mergeau împreună pe la casele invitaţilor. Invitaţiile se făceau şi de către părinţi. Acum invitaţiile sunt scrise, după ce a avut loc strigarea la biserică. Ele se dau, de regulă, cu cel puţin o lună înainte ca cei invitaţi să se poată pregăti din toate punctele de vedere.

Nunta ia uneori forma unui spectacol inedit, în cadrul ei se îmbină momentele solemne cu cele de tristeţe, căci tinerii, mirele şi mireasa se despart de feciorie şi feţie, precum şi cele de joc şi voie bună.

Scena unde se desfaşoară nunta este satul: biserica, casele mirilor, sala de nunţi, naşii, cemătorii şi cemătoarele, respectiv fetele şi feciorii de onoare, fiecare cu roluri precise în pregătirea şi desfăşurarea nunţii.

Nunta la Telciu cuprinde două părţi distincte:

a) Acţiunile pregătitoare: peţitul şi tomala;

b) Nunta propriu-zisă: chemarea la nuntă, steagul, desfăşurarea nunţii, cununia şi starea civilă, cununia religioasă şi petrecerea propriu-zisă cu masa festivă, strigarea “Găinii”, jocuri populare şi de voie bună, strigarea la meseni, lada de zestre şi încheierea nunţii la 1-2 zile.

Obiceiuri la botez

Obligaţia moaşei este pregătirea unei lumânări de botez. După ce copilul are cel puţin 6 săptămâni de la naştere poate fi dus la biserică pentru a fi botezat.

Moaşa are obligaţia de a cumpăra costumaşul nou pentru copil cu care va fi dus la biserică pentru a fi botezat. Tot ea duce un blid (farfurie) cu prăjituri şi un litru de ţuică la masa de botez, la casa copilului. Spre biserică moaşa duce copilul În braţe, iar la Întoarcerea spre casă, moaşa aduce lumânarea, iar nănaşa copilul botezat.

Mama nu intră În biserică până nu este curată şi până nu i se face molitva.

Ajunsă acasă, nănaşa pune copilul pe masă înfăşat, iar de faţă trebuie să fie tatăl copilului, ori bunicul, ori altă parte bărbătească şi spune: “L-am dus păgân şi l-am adus creştin. Să vă faceţi cu voie bună pentru noul creştin. Să vă trăiască şi să crească mare.” Tatăl ia copilul În braţe şi mulţumeşte nănaşei. Apoi se face masă cu mâncare şi băutură. De regulă, la botez nu se joacă.

Obiceiuri de Sărbătorire ale unor Sfinti

• Cei 40 de mucenici Sfinţi din Sevastia – pe 9 martie În fiecare an. Cei 40 de Sfinţi bat ciocanele şi pământul se dezmorţeşte, înverzeşte, cerul se luminează. Este posibilă apariţia primilor şerpi. Nu se lucrează deloc întreaga zi, pentru ca anul să meargă bine.
• Sărbătoarea Sfânta Muceniţă Maria Magdalena – pe 22 iulie în fiecare an. Nu-i bine să se lucreze deloc în această zi şi nu se adună fânul, nu se coseşte şi nu se seceră.
• Sărbătoarea Sfântului Foca – pe 23 iulie În fiecare an. Se aduc moaştele Sfântului Mucenic Sfinţit Foca. De Foca nu se lucrează sub nici o formă, tăranii ştiu acest lucru pentru a nu le lua foc casa.
• Filipcii – pe 11 octombrie. Nu se lucrează în această zi. Este sărbătoarea Sfântului Apostol Filip, unul din cei 7 diaconi. Se ţine împotriva lupilor pentru a nu ataca animalele, stânele, oamenii; pentru a fi îndepărtaţi de casa omului si a nu face prăzi, mai ales iarna, când se adună în haite şi sunt în pericol să fie atacaţi şi oamenii care circulă izolat pe dealuri, prin păduri etc.