Parcul Naţional Munţii Rodnei este al doilea parc naţional din ţară, având o suprafaţă de 47.171 ha. Importanţa acestei arii protejate se datorează atât geologiei şi geomorfologiei munţilor, cât şi prezenţei a numeroase specii de faună şi floră, endemite şi relicte glaciare.

Munţii Rodnei, care etalează cele mai înalte altitudini din Carpaţii Orientali (Vf. Pietrosu – 2303 m, Vf. Inău 2279 m, Vf. lnăuţ 2222 m), sunt localizaţi în partea de nord a României. Fiind cuprinşi în cadrul grupei nordice, cunoscută şi sub denumirea de Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei, aceşti munţi domină peisajul, cele mai mari diferenţe de nivel înregistrându-se faţă de Depresiunea Maramureşului, situată la nord.

Din punct de vedere administrativ, parcul se întinde în judeţele Maramureş şi Bistriţa-Năsăud.

Parcul Naţional Munţii Rodnei nu include întregul lanţ al Munţilor Rodnei ci numai o parte a acestora. De la Vest la Est, pe o lungime a crestei principale de aproximativ 55 km (de la Pasul Şetref până la Pasul Rotunda), iar de la Nord la Sud, pe o lungime de 25 km, de la Pasul Prislop până în localitatea Valea Vinului – judeţul Bistriţa Năsăud. Din punct de vedere administrativ, suprafaţa parcului se întinde pe raza judeţelor: Bistriţa – Năsăud -80% şi Maramureş -20%, fiind înconjurat de o “salbă” de 17 comune limitrofe.

Majoritatea localităţilor situate în vecinătatea parcului sunt atestate documentar din secolele XIII-XV: Rodna, Moisei, Năsăud, Borşa, Rebra etc. Din punct de vedere etnografic se diferenţiază două zone: Maramureşul la nord şi Năsăudul la sud, zone ce conservă traditii, obiceiuri străvechi si elemente de arhitectură traditională.

În partea de sud a parcului se găsesc izvoare minerale cu proprietăţi terapeutice (staţiunea Sângeorz Băi). Ţara Maramuresului este renumită prin arta lemnului, vorbindu-se pe drept cuvânt de “civilizatia lemnului”: biserici de lemn, porţi maramureşene, unelte de lemn etc. Folclorul şi portul popular sunt de o frumuseţe aparte. În zonele limitrofe ale parcului se practică transhumanţa, ce confirmă sorgintea pastorală a poporului român.

Rezervaţia Tăuşoare-Zalion reprezintă un complex carstic situat într-o zonă împădurită din Munţii Rodnei, în judeţul Bistriţa – Năsăud.

Rezervaţia este formată din două peşteri: Izvorul Tăuşoarelor şi Jgheabullui Zalion, considerată cea mai dificilă şi denivelată peşteră din România, recomandată pentru cercetare doar speologilor cu experienţă şi echipament complet.

Parte componentă a unui vast sistem endocarstic, peştera de la Izvorul Tăuşoarelor se desfăşoară pe mai bine de 10 kilometri, reprezentând adăpostul de iarnă a peste 10.000 de lilieci din cinci specii. Bogăţia de valori din subteran este dată de podoabele de peşteră de origine sulfatică, foarte rare şi spectaculoase, dar şi de nodulii carbonatici sinergetici, formaţiuni unice în lume. Fauna peşterii cuprinde specii endemice cavernicole, dar şi specii troglofile, cum ar fi jderul de piatră, un vajnic vânător de lilieci.

Datorită înclinaţiei stratelor de calcar în care s-a dezvoltat, peştera este foarte adâncă, coborând la jumătate de kilometru sub pământ. Spectaculozitatea ei este dată şi de conformaţia ei aparte, determinată de fenomene de prăbuşire ample.

Peştera face parte din Reţeaua Europeană Natura 2000, datorită colonii lor de lilieci care hibemează iarna în subteran. Ea este protejată, singura formă de turism permis de lege fiind speoturismul, un turism potrivit iubitorilor de aventură, cu cunoştinţe şi experienţă speologică, într-un cuantum de vizitatori mic, care să nu afecteze ecosistemul peşterii. Aria protejată ROSCI 1093 Peştera Tăuşoare se află în custodia Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud.

Peştera de la Izvorul Tăuşoarelor este situată la cca. 950 m altitudine, în versantul stâng al Văii Izvorul Tăuşoarelor din bazinul superior al Văii Gersa.

Se poate ajunge la peşteră pe traseul:

• Bistriţa – Năsăud – Salva-Telciu – Valea Telcişorului – peşteră;
• Bistriţa – Năsăud – Rebrişoara – Valea Gersa – Izvorul Tăuşoarelor – peşteră;
• Bistriţa – Năsăud – Rebrişoara – Rebra-Parva – Valea Izvorul Bârlei – peşteră;

Peştera Jgheabului Zalion este situată la o altitudine de 1002 metri, pe obârşia pârâului Izvorul Orbului. Se poate ajunge la peşteră pe traseul:

• Bistriţa – Năsăud – Salva – Telciu – Valea Telcişorului – Valea Seacă – peşteră;
• Parva – Valea Rebrei – Valea Rea – Obcina Rebrişorului – peşteră.

Peştera Măglei este situată în partea de nord a peşterii Izvorul Tăuşoarelor, pe partea dreaptă a pârâului Izvorul Măglei.